User's Manual
Table Of Contents
- 1 Cum să vă cunoaşteţi routerul
- 1.1 Bine aţi venit!
- 2 Iniţilizarea
- 3 Configurarea setărilor generale
- 4 Configurarea setărilor Complexe
- 5 utilitarelor
- 6 Remedierea defecţiunilor
- Anexă
67
• Port local: Introduceţi un port specific pentru a primi pachetele
redirecţionate. Lăsaţi acest câmp necompletat dacă doriţi ca
pachetele primite să fie redirecţionate către intervalul de porturi
specificat.
• Protocol: Selectaţi protocolul. În cazul în care aveţi dubii, selectaţi
opţiunea BOTH (Ambele).
6. Faceţi clic pe Add (Adăugare) pentru a introduce în listă
informaţiile referitoare la declanşarea porturilor. Faceţi clic pe
butonul Delete (Ştergere) pentru a elimina o intrare de
declanşare a porturilor din listă.
7. Când aţi terminat, faceţi clic pe Apply (Se aplică).
Pentru a verifica dacă opțiunea Port Forwarding (Redirecționare
porturi) a fost configurată cu succes:
• Verificaţi dacă serverul sau aplicaţia este configurată şi funcţionează.
• Veţi avea nevoie de un client din afara reţelei LAN, dar care să aibă
acces la Internet (denumit „client Internet”). Acest client nu trebuie să
fie conectat la ruterul ASUS.
• Pe clientul Internet, folosiţi IP-ul WAN al ruterului pentru a accesa
serverul. Dacă redirecţionarea porturilor este configurată cu succes, ar
trebui să puteţi accesa fişierele sau aplicaţiile.
Diferențe între triggeringul de port şi redirecționarea porturilor:
• Triggeringul de port va funcţiona chiar dacă nu se configurează o
adresă IP specifică în reţeaua LAN. Spre deosebire de redirecţionarea
porturilor, care necesită o adresă IP statică în reţeaua LAN, triggeringul
de port permite redirecţionarea dinamică a porturilor prin intermediul
ruterului. Intervale predeterminate de porturi sunt configurate să
accepte pentru o anumită perioadă de timp conexiunile primite.
Triggeringul de port permite mai multor computere să execute
aplicaţii care în mod normal ar necesita redirecţionarea manuală a
aceloraşi porturi către fiecare PC din reţea.
• Triggeringul de port oferă o mai mare securitate decât redirecţionarea
porturilor, deoarece porturile de intrare nu sunt deschise în
permanenţă. Acestea se deschid numai când o aplicaţia realizează o
conexiune de ieşire prin intermediul portului de declanşare.